vineri, 15 august 2014

Vesminte preotesti lucrate in atelierul Manastirii Sfanta Elisabeta din Cluj-Napoca

În atelierul Mănăstirii Sfânta Elisabeta din Cluj Napoca se confecționează la comandă o gama variată de veșminte, brodate și țesute, reverende, rase, fesuri, scufii, camilafcă, acoperăminte și îmbrăcăminte pentru Sfânta Masă, seturi de cruci brodate.


Pentru a vizualiza câteva din modelele lucrate în atelierul nostru, accesați pagina de Atelier


Veșmintele liturgice sunt obiecte sfințite care dobândesc înteles prin simbolismul care-l însumează în ele, fiecare din ele aflându-se în strânsă legatură cu faptele și evenimentele biblice.


     Veșminte liturgice pentru DIACON:

          - Stiharul: este o haină lungă până la pământ, făcută dintr-o țesătură bogat ornamentată.
          - Orarul: este o fâșie de pânză, purtată peste umărul stâng, apoi înfășurată în jurul pieptului și adusă înapoi în față peste umărul stâng.
          - Mânecuțele: un fel de manșete care se leagă cu șireturi, pe care diaconul le poartă pe sub stihar.
     Veșminte liturgice pentru PREOT:
          - Stiharul: stiharul preotului este, de regula, alb, mai subțire, eventual cu marginile brodate.
          - Mânecuțele: aceleași manșete legate cu șireturi, dar preotul le poartă peste stihar.
          - Epitrahil (sau patrafir): veșmântul cel mai important pe care preotul îl poartă în jurul gâtului.
          - Brâul: un fel de curea de pânză prinsă la spate, peste epitrahil.
          - Felonul: este un veșmânt larg, de forma conică, fără mâneci, purtat peste toate celelalte veșminte, mai scurt în partea din față.
          - Bedernița (sau nabedernița): este o bucată de țesătură întărită, purtată pe partea stângă; aceasta este purtata ca o distincție specială (nu e purtată de toți preoții).